Noi, oamenii, avem la randul nostru intr-o anumita etapa a vietii un erou drept model, sau un supererou cu superputeri si care poate invinge raul. Uneori ne-ar fi placut chiar sa fim acel erou. Recunosc ca cateodata mi-as fi dorit sa pot fi ca un supererou si sa rezolv mai repede problemele celor din jur sau ale mele. In acelasi timp, nu as fi crezut ca un agent 007 ar putea exista chiar si in realitate.
As putea spune ca Ewald Doner si-a trait tineretea ca un agent 007. De ce zic asta? Pentru ca adrenalina si doborarea unor recorduri personale l-au condus o buna parte din viata.
A facut scoala de jandarmerie, apoi a lucrat ca politist sub acoperire la narcotice (si-a jucat asa bine rolul ca nimeni nu l-a descoperit pe perioada misiunii), a lucrat ca pilot de elicopter, care salva oamenii din Alpii austrieci si apoi si-a incheiat cariera ca politist de circulatie. Sa nu mai zicem, ca un an a lucrat in Romania!
Toate acestea sunt lucruri faine, pentru ca s-a pus mereu in slujba comunitatii, dar mereu cu dorinta de a-si depasi limitele si de a arata cat de puternic este. Dar uneori Agentul 007, mai intampina si probleme. Si asa cum sunt filmele, ne asteptam sa se intample ceva spectaculos si sa scape dintr-o situatie periculoasa. De data aceasta, Ewald a fost pus intr-o astfel de situatie cand a participat la o misiune de salvare cu elicopterul in munti. A ajutat pe cei doi colegi sa coboare din elicopter, aproape de varful unui munte, iar cand a trebuit sa plece, paleta rotorului a lovit o piatra, care la randul ei a lovit motorul rotorului, ducand la o prabusire in gol a aparatului de zbor. Oare ce ar fi facut James Bond in aceasta situatie? Cred ca toti ne-am putea imagina un scenariu. In acele momente, Ewald a incercat sa stabilizeze elicopterul, a zis repede Tatal nostru, fara sa creada ca il poate ajuta cu ceva, apoi a vazut o mica pajiste unde ar fi putut cat de cat sa aterizeze. A reusit intr-un final, iar primul lui gand a fost: Am facut praf un elicopter! Si nu un Domne multumesc. Colegii su vazut de sus toata intamplarea, au coborat pe o panta abrupta si apoi au fost cu totii recuperati de un al doilea elicopter.
Ei bine, dupa o asemenea intamplare, personajul din film ar trece la o noua aventura, dar nu asa s-a intamplat cu Ewald: dupa acest episod a inceput sa aiba atacuri de panica, sa dezvolte divese frici, chiar ii era teama sa mai zboare cu elicopterul. Cu exceptia sotiei nu vorbea cu nimeni despre aceasta problema, pana intr-o zi cand nu a mai putut si si-a deschis sufletul unuia din medicii din echipa, care era credincios. Acesta se astepta sa primeasca un tratament medicamentos impotriva starilor lui, dar in schimb i-a spus ca are nevoie de Cristos, doar El il poate ajuta sa scape de aceste temeri. Cu timpul acesta a continuat sa aprofundeze relatia cu colegul lui si implicit cu Dumnezeu. A ajuns sa il urmeze pe Dumnezeu si sa ii slujeasca Lui. Acum aventura nu o mai duce singur, ci impreuna cu Cristos. Se implica in biserica locala, in comunitate si in familie.
Ewald continua acum sa ii incurajeze si pe alti oameni cu marturia lui si asta a incercat sa faca si la unul din evenimentele cu tinerii de la Ethos Impact. Ne-am intalnit cu totii intr-o seara de miercuri, ne-am jucat impreuna, ne-am cunoscut, am mancat hot-dogs si am folosit cat se poate de mult timpul pentru a ne cunoaste mai bine.
