Noi, oamenii, avem la randul nostru intr-o anumita etapa a vietii un erou drept model, sau un supererou cu superputeri si care poate invinge raul. Uneori ne-ar fi placut chiar sa fim acel erou. Recunosc ca cateodata mi-as fi dorit sa pot fi ca un supererou si sa rezolv mai repede problemele celor din jur sau ale mele. In acelasi timp, nu as fi crezut ca un agent 007 ar putea exista chiar si in realitate.
As putea spune ca Ewald Doner si-a trait tineretea ca un agent 007. De ce zic asta? Pentru ca adrenalina si doborarea unor recorduri personale l-au condus o buna parte din viata.
A facut scoala de jandarmerie, apoi a lucrat ca politist sub acoperire la narcotice (si-a jucat asa bine rolul ca nimeni nu l-a descoperit pe perioada misiunii), a lucrat ca pilot de elicopter, care salva oamenii din Alpii austrieci si apoi si-a incheiat cariera ca politist de circulatie. Sa nu mai zicem, ca un an a lucrat in Romania!
Toate acestea sunt lucruri faine, pentru ca s-a pus mereu in slujba comunitatii, dar mereu cu dorinta de a-si depasi limitele si de a arata cat de puternic este. Dar uneori Agentul 007, mai intampina si probleme. Si asa cum sunt filmele, ne asteptam sa se intample ceva spectaculos si sa scape dintr-o situatie periculoasa. De data aceasta, Ewald a fost pus intr-o astfel de situatie cand a participat la o misiune de salvare cu elicopterul in munti. A ajutat pe cei doi colegi sa coboare din elicopter, aproape de varful unui munte, iar cand a trebuit sa plece, paleta rotorului a lovit o piatra, care la randul ei a lovit motorul rotorului, ducand la o prabusire in gol a aparatului de zbor. Oare ce ar fi facut James Bond in aceasta situatie? Cred ca toti ne-am putea imagina un scenariu. In acele momente, Ewald a incercat sa stabilizeze elicopterul, a zis repede Tatal nostru, fara sa creada ca il poate ajuta cu ceva, apoi a vazut o mica pajiste unde ar fi putut cat de cat sa aterizeze. A reusit intr-un final, iar primul lui gand a fost: Am facut praf un elicopter! Si nu un Domne multumesc. Colegii su vazut de sus toata intamplarea, au coborat pe o panta abrupta si apoi au fost cu totii recuperati de un al doilea elicopter.
Ei bine, dupa o asemenea intamplare, personajul din film ar trece la o noua aventura, dar nu asa s-a intamplat cu Ewald: dupa acest episod a inceput sa aiba atacuri de panica, sa dezvolte divese frici, chiar ii era teama sa mai zboare cu elicopterul. Cu exceptia sotiei nu vorbea cu nimeni despre aceasta problema, pana intr-o zi cand nu a mai putut si si-a deschis sufletul unuia din medicii din echipa, care era credincios. Acesta se astepta sa primeasca un tratament medicamentos impotriva starilor lui, dar in schimb i-a spus ca are nevoie de Cristos, doar El il poate ajuta sa scape de aceste temeri. Cu timpul acesta a continuat sa aprofundeze relatia cu colegul lui si implicit cu Dumnezeu. A ajuns sa il urmeze pe Dumnezeu si sa ii slujeasca Lui. Acum aventura nu o mai duce singur, ci impreuna cu Cristos. Se implica in biserica locala, in comunitate si in familie.
Ewald continua acum sa ii incurajeze si pe alti oameni cu marturia lui si asta a incercat sa faca si la unul din evenimentele cu tinerii de la Ethos Impact. Ne-am intalnit cu totii intr-o seara de miercuri, ne-am jucat impreuna, ne-am cunoscut, am mancat hot-dogs si am folosit cat se poate de mult timpul pentru a ne cunoaste mai bine.
Dupa aceea Ewald ne-a impartasit marturia lui, tradus fiind de Simona si ne-a aratat cateva poze din perioada de dinainte de accident. 
Ceea ce pe mine m-a impresionat a fost motivatia lui de a spune ceea ce Dumnezeu a facut in viata lui, despre cum s-a pus la dispozitia Lui si i-a slujit chiar si la locul de munca pana la pensioanare. Acum continua sa o faca si in comunitatea in care locuieste, desi aceasta este majoritar catolica si nu e dispusa sa auda mesajul Evangheliei. M-a incurajat perseverenta, buna dispozitie si modul cum s-a completat cu Manfred Metzger, coordonatorul acestui proiect.
Desi ca si personalitati sunt la poluri opuse, fac o echipa foarte buna si asta imi readuce personal aminte ca nu suntem la fel, ca trebuie sa invatam sa ne acceptam unii pe altii si sa ne putem in valoare unii pe altii.
Ewald ii este recunoscator pentru lui Isus pentru jertfa Lui si de accea versetele urmatoare ii sunt foarte valoroase:
2 Corinteni 5:19-20: anume acela că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, nemaiţinând în seamă păcatele oamenilor, şi ne-a încredinţat nouă Cuvântul împăcării. 20 Deci noi suntem ambasadori ai lui Cristos şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
Domnul sa ne ajute sa ne punem la dispozitia celorlalti, si nu ca un personaj fictiv din filme, ci ca un adevarat urmas al lui Cristos.
Berger Minodora-Alisa
Instructor-educator pentru activitati de resocializare
